The Polio Global Eradication Initiative (PGEI) fondata in
1988 de catre Organizatia Mondiala a Sanatatii, Rotary International, UNICEF si
Centrul de control si prevenire a
bolilor din SUA au decretat, la
inceputul anului 2012, India ca fiind prima tara ce a realizat un progres fara
precedent in lupta impotriva poliomelitei in ultimii doi ani. India a atins un
interval de 12 luni fara ca vreun caz de poliomelita sa fie inregistrat.
Totusi, acest raport este inselator dat fiind faptul ca, in
fiecare an, intre 100 si 180 de copii indieni sunt diagnosticati cu paralizii
poliomelitice asociate vaccinurilor impotriva poliomelitei. In fapt,
prezentarea clinica a afectiunilor inclusiv paralizia, cauzate de virusul din vaccinuri ( VAAP) nu sunt cu
nimic diferite de cele cauzate de virusul poliomelitic salbatic, lucru ce face
declaratiile celor de la PGEI cu atat mai suspecte.
Potrivit acelorasi statistici ale PGEI, au existat 42 de
cazuri de poliomelita declansate de virusul poliomelitic salbatic in 2010.
Acest lucru sugereaza ca vaccinurile provocate de virusul din vaccinuri
(100-180) depasesc de 3-4 ori cazurile aparute in mod natural.
Chiar ignorand probabilitatea ca aceste statistici sa fie incorecte,
data fiind diferenta intre numarul de cazuri declansate ca urmare a
vaccinurilor vs cele declansate in mod natural, nu ar trebui introduse efectele
imunizarii, bune sau rele, in rata de reusita a celor de la PGEI?
Pentru zecile de copii indieni ce au dezvoltat paralizii
poliomelitice induse de vaccinare in fiecare an, proclamarea Indiei ca fiind
aproape “libera de poliomelita”este nu doar incorecta dar poate fi considerata
ca fiind o incercare de a minimaliza raspunderea celor ce au transformat
poliomelita dintr-o boala cu raspandire naturala intr-una cu raspandire
artificiala.
Poliomelita cauzata de virusul din vaccinuri este, in fapt, principala
forma dezvoltata in tari precum SUA dupa 1973. Problema cazurilor de
poliomelita declansate de vaccinuri a fost atat de grava, incat Statele Unite
au trecut pe vaccinuri cu virus inactiv ( IPV) in anul 2000, dupa recomandare
Comitetului Consultativ in Practici de Imunizare (Advisory Committee on
Immunization Practices - ACIP) de a elimina vaccinurile cu virusi activi,
orale. In ciuda riscurilor deja cunoscute aceste vaccinuri sunt folosite pe
scara larga in tarile lumii a treia.
Poliomielita ne arata necesitatea unei schimbari in modul in
care ne privim vaccinarea preventiva in ansamblul sau. In cazul celor mai multe
persoane cu un sistem imunitar sanatos, o infectie cu virusul poliomelitic nu
genereaza simptome deloc sau arareori simptome minore, de exemplu, dureri in gat,
febra, tulburari gastro-intestinale. In doar 3 % din situatii infectiile au
acces la sistemul nervos central, și atunci, in doar 1-5 din 1000 de cazuri progresaza
catre boli paralitice.
Din cauza faptului ca
poliomielita se raspandeste pe cale fecal - orala ( virusul este transmis de la
scaunul unei persoane infectate la gura altei persoane printr-un obiect
contaminat , de exemplu, ustensile ), concentrandu-ne pe igiena , salubritate
și alimentatia corecta ( pentru a sustine imunitatea innascuta ) este modul
logic de prevenire a transmiterii dar si reducerea morbiditatii asociate cu o
infectie atunci cand are loc.
In schimb, o mare cantitate de vaccinuri din lume sunt date lumii
a treia sub forma "caritate ",in
vreme ce conditiile de baza privind saracia, alimentatia, expunerea la
substante chimice ori stabilitate socio-
politica nu sunt abordate . Pur și simplu nu se poate vaccina oamenii ignorand
aceste conditii iar noua epidemie de
cazuri de poliomielita induse de vaccine in India demonstreaza in mod clar ca"remediul
" ar putea fi mult mai rau decat boala in sine.
